Fara muzica nu exista viata...

Nu stiu cine, in aceasta era a informatiei de orice fel, ar putea rezista fara muzica. Eu unul, recunosc ca nu prea pot. Daca nu bazaie zilnic, pe langa mine, macar o scurta colectie de sunete, fie ele si neplacute, simt ca nu am toata energia necesara desfasurarii unei zile normale.

Cand vorbesc de muzica, nu ma refer neaparat la acele seturi de sunete interpretate de un artist sau de simfonia unor instrumente ci de intreaga muzica existenta in acest imens geo-socio-ecosistem, muzica nascuta din intrepatrunderea armonioasa a elementelor…

Caut acum printre dvd-uri, o colectie interesanta de muzica de relaxare ce face parte din muzica electronica… Reflectie de muzica trance…

Intre a fi pozitiv si a avea ganduri negative

Cum te simti in acest moment?

Ai accesat inca un link, din curiozitate, sau pur si simplu atras(a) de ceva. Vreau sa ma refer in principal la persoana ta, chiar daca offline. Viata ta are cursul pe care ti-l doresti? Esti multumit(a) de tine? Lucrurile si oamenii care te inconjoara sunt asa cum ti-ai dori?

Te cunosti pe tine, indeajuns, incat sa raspunzi la aceste intrebari?

Stau cu placere la dispozitie, pentru a te ajuta! Pentru ca esti special(a)! Pentru ca iti doresti sa fii o persoana de succes!

Reflectie de blogger

M-am apucat de scris pe blog, din dorinta de a-mi impartasi gandurile, reflectiile, trairile, cu utilizatorii de platforme blogging cat si cu alti utilizatori ai internetului. E relaxant sa scriu pe blog, in orele in care sunt poate stresat, abatut, invaluit de plictiseala sau pur si simplu imi gasesc refugiul in spatiul virtual, unde nu doar arhicunoscutul youtube sau google, ma poate tine ocupat.

Prefer de asemeni, sa ma joc pe butoanele tastaturii, scriind, decat sa manevrez telecomanda televizorului, sa port conversatii constructive decat sa barfesc.

Unele cunostinte, imi zic ca un blog este pierdere de timp, insa eu prefer sa cred ca va face parte, in scurt timp, din aria mea profesionala.

Reflectie de gand pierdut...

In intunericul noptii,

Si in voia sortii,

Versuri dulci compun,

Din ce vreau sa-ti spun...

Am facut greseli,

Si am invatat.

Scurte experiente,

Am bagat la cap...

Ma intreb, adesea,

Cine m-o iubi?

Si cu cine, viata,

Eu voi imparti?!

De esti tu aceea,

Da-mi macar un semn...

Si voi gasi cheia,

Pentru acest mister... .

Hrana trupeasca vs hrana sufleteasca

Imi spunea cineva odata, ca ar exista, dupa criteriul de clasificare numit "hrana", doua tipuri de oameni: in prima categorie s-ar incadra cei care mananca pentru a supravietui iar in a doua categorie, cei care traiesc pentru a manca. Mi se pare cat de cat valabila aceasta vorba, a vechiului meu amic, cu ceva experienta de viata. M-am confruntat de-a lungul timpului cu diverse persoane, pentru a mi se confirma... Nu zic ca nu e bine sa punem mancarea in primele pagini ale agendei noastre de zi cu zi... pana la urma mancarea este o trebuinta de baza... nu gandesti cum trebuie atunci cand esti flamand, sau cand ai servit ceva in graba... dar nici sa facem un obicei, in a ne transforma in gurmanzi desavarsiti, sa uitam sa ne cultivam si sufletul... Si el are nevoie de hrana... Pana la urma, de obezitate poate mai scapam, cu toate ca ar fi numita boala secolului XXI, dar ce ne facem cand averea noastra morala prinde mari fire de praf, fara nimic consistent...

Reîmprospătare morală....

Oricât de tari am fi, oricât de experimentaţi ne-am crede, se întâmplă de multe ori să decădem, mai ales psihic. Acest lucru este de mare actualitate în lumea în care trăim. Totul se petrece cu repeziciune. Abia dacă mai găsim timp pentru noi.... Suntem prinşi cu serviciul, probleme de tot felul, dar mai ales, lipsa banilor. Îi facem greu dar îi cheltuim cu o viteză ameţitoare, sperând la venirea altora, greşind de multe ori în această privinţă. Când lipseşte experienţa, trebuie să o dobândim. De multe ori, câştigăm experienţă din greşeli  mai mici sau mai mari, important fiind faptul de a învăţa din ele. Eu am comis o multitudine de greşeli, din lipsă de experienţă şi îndrumător. Am avut câteva zile în care credeam că totul s-a prăbuşit pe lângă mine, din cauza săvârşirii unor erori. A contat însă, sprijinul moral primit de la un prieten adevărat, îndrumându-mă sincer şi cu răbdare în rezolvarea problemelor create. Îndrumătorul(bine intenţionat-că există şi răi), e ca o ciupercă mai mare pe lângă noi, ciupercuţe neexperimentate. Ne arată calea pe care o avem de urmat, trebuind să deschidem ochii  mari, mai ales cei ai sufletului...